Simplificarea algoritmului terapeutic în diabet s-a produs prin dezvoltarea terapiilor cu beneficii cardio-renale.

Fără îndoială, un progres deosebit în tratamentul diabetului de tip 2 (DZ2) o constituie descoperirea inhibitorilor transportorului 2 sodiu-glucoză (iSGLT2), care au transformat abordarea centrată pe controlul glicemic într-o abordare complexă, cu accent asupra reducerii riscului cardiovascular și renal (CV) ^[1,2].

Stiați că:

Florizina, o glicozidă albă, amară, izolată din scoarța mărului de către chimiștii francezi în 1835, este un inhibitor natural atât al SGLT1, cât și al SGLT2 și a fost utilizat în tratamentul diabetului zaharat în epoca pre-insulină? Aceasta substanță constituie precursorul iSGLT2 de astăzi.³

Dezvoltați pentru efectul anti-hiperglicemiant, odată cu rezultatele studiului EMPA-REG OUTCOME ^[4], iSGLT2 au deschis calea unor cercetări noi, impresionante. Cu un mecanism de acțiune care a reușit transformarea unui semn de dezechilibru într-un element cheie al beneficiului terapeutic, iSGLT2 reduc reabsorbția de Na și glucoză la nivel renal, cu scăderea concentrației de glucoză în sânge și apariția glicozuriei. Având în vedere că reducerea riscului de apariție a evenimentelor CV și mai ales a mortalității de cauză CV a apărut mult mai devreme decât ar fi fost de așteptat printr-un efect antiaterosclerotic, au fost investigate alte posibile mecanisme de acțiune și efecte cardio-renale ale iSGLT2 ^[5]. Deși aceste aspecte nu sunt complet elucidate și cercetările continuă, pe baza dovezilor disponibile, iSGLT2 au fost incluși în categoria medicamentelor care pot modifica evoluția diabetului ^[6].

Pacienții cu DZ2 au risc crescut de apariție a evenimentelor CV și renale, astfel că strategia terapeutică trebuie să adreseze toate cele trei domenii, cardio-reno-metabolic. Ghidurile terapeutice actuale în DZ2 ^[1,2] recomandă un algoritm terapeutic simplificat, bazat pe evaluarea riscului cardio-renal, la toți pacienții cu diabet, indiferent de durata bolii sau valoarea HbA1c. Asocierea unui iSGLT2 este opțiunea preferată la pacienții cu DZ2 și insuficiență cardiacă sau boală cronică de rinichi, iar în cazul prezenței factorilor de risc sau a diagnosticului de boală CV aterosclerotică, alegerea se face intre iSGLT2 și AR GLP1.

Includerea cât mai rapidă în schema terapeutică a unui medicament cu beneficii cardio-renale dovedite este abordarea ideală, care poate fi transpusă în practica clinică printr-o colaborare multidisciplinară eficientă, centrată în jurul pacientului ^[7]. Individualizarea terapeutică este posibilă pentru obținerea celor mai bune rezultate pe termen lung.